Daca mama mea nu ar fi fost o mama severa si distanta nu as fi avut prilejul sa invat cum e sa nu fi o astfel de mama. Multumesc in fiecare zi mamei mele!
Daca medicii nu ar fi fost atat de categorici cand mi-au spus ca nu am voie sa am copii nu m-as fi inversunat sa dau nastere celor doua minuni din viata mea, copiii mei. Multumesc medicilor!
Daca nu as fi avut boala de inima care o am nu as fi ajuns sa ma angajez in locul in care azi muncesc. Multumesc inimii mele!
Daca unii oameni din jurul meu nu mi-ar fi spus ca am o problema de atitudine nu as fi ajuns sa imi doresc dezvoltarea personala si cresterea mea ca om. Multumesc lor!!!
Daca nu as fi avut prieteni egoisti si toxici nu as fi ajuns sa pretuiesc prietenia adevarata si oamenii cu substanta. Multumesc “prietenilor”!
Daca nu ar fi fost singuratate in viata mea nu as fi avut timp sa cobor in mine, sa ma observ, sa ma cunosc si sa imi dau seama ca iubirea nu trebuie sa vina ca o alternativa la singuratate “ci ca o lumina capabila sa lumineze tot ceea ce e mai bun in noi insine”. Multumesc singuratatii!
Daca barbatii ar fi fost perfecti asa cum mi-am dorit mult timp, nu as fi avut prilejul sa fiu femeia care sunt. Imperfectiunea lor m-a ajutat sa ma perfectez eu. Multumesc tuturor barbatilor care au fost sau mai sunt in viata mea!
Daca viata mea ar fi fost asa cum mi-o doream nu as fi avut prilejul sa trec prin atatea experiente. Multumesc vietii ! 
Daca Dumnezeu nu ar rade de planurile noastre si ne-ar lasa sa le indeplinim nu as fi mereu surprinsa de ceea ce Dumnezeu imi ofera. Multumesc lui Dumnezeu!
